De ce nu mai scriu pe blog? Pentru ca de multe ori ma apuc de scris un articol, si apoi, nu mai apuc sa il termin, iar acel articol isi pierde actualitatea sau mesajul. De aceea m-am hotarat ca, daca trec 3 zile si nu mai scriu nimic la un articol, sa il pun pe net, asa cum e, iar cei interesati, sa il citeasca, si sa inteleaga printre randuri despre ce e vorba.

        Si pentru ca toate lucrurile au un inceput, mai jos puteti citi articolul scris in seara a doua de priveghere a bunicii mele.

Read the rest of this entry »

Din inima ieslei, cu bucuria Naşterii

„Mama… uite un magar adevărat. Şi o oaie. Dar…ce se întâmplă în cortul ala?”, întreabă copilul uimit. Tatăl, îl ia în braţe şi încearcă să îi explice „povestea” naşterii lui Isus. Legătura dintre animale şi oamenii îmbrăcaţi în alb, roşu şi maro, încă nu o înţelege. Dar mai are o întrebare: „Şi… pentru ce e Isus aici?”

„Îngheaţă de frig. Dă-le nişte bani!”

„Am fost aici şi noi ieri. Mâine venim cu Oana şi Adrian”, spune mama unei fetiţe. A doua zi, mai apar doi copii sfioşi: „Putem atinge oiţa?” Un mag ia pe băieţel în braţe. Un cioban, o ajută pe fetiţă să păşească peste funia groasă şi roşie. Şi începe un joc ca la iesle. Animalele primesc porumb (uneori pentru pop-corn) şi mângâieri. Şi pentru oameni se găsesc vorbe de încurajare: „Săracii, îngheaţă de frig. Dă-le dragă nişte bani!” Şi bărbatul se apropie de urna frumos colorată şi uitându-se atent la inscripţia „Ajută familiile sărace din Iaşi”, strecoară înăuntru o bancnotă de 10 lei şi se îndepărtează. În urma lui, din spate, îl atinge o tânără cu o vestă roşie pe care scrie „AMiCUS”. Îi mulţumeşte pentru donaţie şi îi oferă o fotografie cu ieslea, „pentru amintirea acestei zile”.

„Maria e la Relaţii Intenaţionale, Iosif a terminat Automatică şi Calculatoare”

Şi atunci începe discuţia. „Dar cine sunteţi? Pentru ce sunteţi aici?” Cu calm, studenta îi explică: „Suntem o asociaţie studenţească din Iaşi. Am hotărât să rămânem aici pentru că iubim oamenii şi dorim să îi ajutăm. Vrem să fie ceva special pentru copiii dumneavoastră, dar şi pentru săracii care vor fi ajutaţi cu banii pe care îi strângem aici.” Uimit, bărbatul continuă cu întrebările: „Dar… voi nu aveţi părinţi? Nu vreţi să mergeţi acasă?” Studenta îi spune că e din Botoşani şi că îi e dor de casă, dar preferă să îngheţe de frig pentru că doar aşa poate avea o bucurie specială în suflet: să dăruieşti. Atât. „Sunteţi de la teologie catolică, nu?”, întreabă din nou bărbatul. Fata are răspunsurile pregătite: „O, nu domnule, nu este niciunul de la teologie aici. Vedeţi, Maria e la Economie, Iosif a terminat Automatică şi Calculatoare. Unul dintre magi e la Conservator, celălalt e la Construcţii. Păstorul mai înalt e la Medicină iar cel mai mic în ultimul an la Sport. Suntem la universităţi diferite.” „Frumos mai copiii, bravo. Mâine vin şi cu sora mea. Are şi ea copiii. Şi ei trebuie să înveţe să dăruiască”, spune bărbatul cu un zâmbet larg pe faţă.

„E live şi din inimă”

Mai târâindu-se pe jos, mai ajutată de mama, o fetiţă de doi anişori se chinuie să pună în urnă o bancnotă de 1 leu. Reuşeşte. Îşi priveşte mama: „Mai vleau una, mami!”. Mama mai scoate din poşeta o bancnotă şi fetiţa repetă ritualul. „E deja a patra bancnotă” spune mama vecinului din dreapta. „Lasă doamnă, bine că îi place să dea!”, răspunde un bărbat de vreo 60 de ani. Între timp, corul, îmbracat în alb, începe să cânte. Se adună mai multă lume şi vocea tinerilor răsună în tot Bulevardul Ştefan cel Mare. „Frumos… parcă ar avea CD-ul. Oare e pe bune?”, întreabă bătrânul. Mama fetiţei darnice îi răspunde: „Şi aseră tot aşa au cântat. E live şi din inimă, bănuiesc. Or fi pe la Conservator.”

E viaţă. Viaţă iarna.

Povestea „Ieslei copiilor” a început în urmă cu 5 ani când o parte din tinerii AMiCUS au decis să rămână în Iaşi pentru un scop nobil: prezentarea Minunii Naşterii pe înţelesul celor mici şi strângerea de fonduri pentru familiile defavorizate. Este un eveniment important pentru viaţa filialei. Un moment în care înveţi cât de importantă este o cană fierbinte de ceai sau cum să te încălzeşti la beculeţele de pe stradă. Poţi învăţa şi cum e să cânţi colinde când abia mai poţi respira de frig sau cum să fii pe rând Iosif, păstor sau mag. Şi a doua zi, o iei de la capat. Când se termină, te întrebi ce ai câştigat. Şi atunci, îţi dai seama că pe lângă donaţii, cel mai important este sentimentul din inima ta. Da, asta e fericirea!

În acest an, în perioada 23-25 decembrie, orele 17-21, pe bulevardul Stefan cel Mare, langa “Cub”‘, AMiCUS te invită la Iesle. Cu banii din donaţii vor fi ajutaţi copii bolnavi de SIDA de la Centrul Gulliver, Iaşi.

Text: Mihaela Mariuţanu

        Ieri am avut timp mai mult de reflectie. Bunica a avut un nou AVC (Atac Vascular Cerebral) si am dus-o de urgenta la spital. In timp ce asteptam pe o targa, am avut timp sa meditez mai mult la cele intamplate in ultimul timp. Bunica se afla la al treilea AVC, doua persoane pe care le stiam, au murit de tinere, de curand a murit un om foarte credincios si a inceput saptamana de rugaciune al carei subiect principal este: cum reinviem speranta si cum recunoastem semnele venirii Lui.

        Mult timp m-am intrebat daca exista Dumnezeu. Si daca exista un Dumnezeu, cum poti sti ce vrea de la tine, sau cum stii care este credinta adevarata. Inca nu stiu cum am gasit rezolvarea la aceasta dilema, dar stiu ca am ales sa cred. Am ales sa cred intr-un Dumnezeu viu, un Dumnezeu caruia ii pasa de mine, si care are planificat “sfarsitul acestei lumi” si crearea uneia noi. De ce? Read the rest of this entry »