Mai este luna florilor. Cel putin asa se spune prin popor. Cand am ajuns in Bacau, in luna mai, am fost surprins sa gasesc o curte plina de flori. Atata frumusete intr-ul lucru atat de pur dar totusi atat de firav mi-a atras repede atentia, si m-am hotarat sa imortalizez aceasta frumusete.

Weekend-ul acesta am fost plecat la Arad, la Festivalul de Creatie AMiCUS. Ceea ce m-a uimit, in comparatie cu Iasi-ul, a fost temperatura mult mai ridicata si renasterea naturii. Am incercat sa surprind in cateva imagini bucuriia primaverii.

Duminica, 6 iulie 2008, am asistat la nunta lui Lucian Poloboc si a Dianei Senciuc in calitate de fotograf. A fost o experienta unica si, sper eu, repetabila… Mai jos aveti cateva poze de la sedinta foto de la Cetatea Sucevei.

Unul din cele mai frumoase locuri din Iaşi, locul unde poţi învăţa în linişte şi unde te simţi mai aproape de Dumnezeu este Grădina Botanică. Mulţi studenţi îl preferă ca loc de învăţat în timpul sesiunii, iar datorită izvoarelor cu apă cristalină mulţi ieşeni merg să işi facă plinul.

Sunt prea mic şi prea nepriceput ca să pot descrie frumuseţea Grădinii Botanice din Iaşi şi de aceea am pus o singură poză (sper să mai apară şi altele) pentru a vă provoca să o vedeţi.

O simt cum se apropie, încet dar sigur, ca un tramvai pe care îl vezi din depărtare. Ţi se pare că ai timp, însă dacă nu eşti atent, te trezeşti că a şi trecut pe lângă tine. Numai la gândul sesiunii mi se zburleşte părul. Înveţi toată ziua şi nu mai ai timp de nimic altceva, aşteptând ca pe sfârşitul lumii, ziua examenului.

Ca să mă recreez, pentru că nu pot să învăţ mereu, am renunţat la computer şi am început să merg din ce în ce mai mult cu bicicleta. Printre locurile în care mă plimb se află şi lacul Ciric (ce se poate vedea în imaginea de mai jos).

Cerul… o întindere ce pare atât de apropiată muritorului de rând, dar care e totuşi atât de departe. O năzuinţă către care fiecare tinde într-un fel sau altul. Un loc, care pe lângă o chimie atât de rigidă, conţine o filosofie care i-a inspirat pe cei mai mari gânditori ai lumii.

Atât de ademenitor şi totuşi necunoscut, cerul ni se deschide ca o poartă către un tărâm misterios, un tărâm al zeilor.  Capabil să se joace cu formele şi cu luminile, creează imagini pe care nici cea mai avansată tehnologie electronică nu le-ar putea crea.

Oricât aş încerca să descriu mareţia care se află-n faţa mea, nu aş fi capabilă să o fac. Arunc cuvintele în eter şi rămân uimită în faţa covorului acestuia înfăţişând infinite culori, infine trăiri, infinite destine… Dacă nu te-ai gândit niciodată la infinit, ar fi cazul să o faci: ridica-ţi ochii şi… simte-l, pentru că de cuprins nu-l vei putea cuprinde. 

Text: Alexa Pleşcan Foto: Edvin Şova