Mai este luna florilor. Cel putin asa se spune prin popor. Cand am ajuns in Bacau, in luna mai, am fost surprins sa gasesc o curte plina de flori. Atata frumusete intr-ul lucru atat de pur dar totusi atat de firav mi-a atras repede atentia, si m-am hotarat sa imortalizez aceasta frumusete.

Weekend-ul acesta am fost plecat la Arad, la Festivalul de Creatie AMiCUS. Ceea ce m-a uimit, in comparatie cu Iasi-ul, a fost temperatura mult mai ridicata si renasterea naturii. Am incercat sa surprind in cateva imagini bucuriia primaverii.

Unul din cele mai frumoase locuri din Iaşi, locul unde poţi învăţa în linişte şi unde te simţi mai aproape de Dumnezeu este Grădina Botanică. Mulţi studenţi îl preferă ca loc de învăţat în timpul sesiunii, iar datorită izvoarelor cu apă cristalină mulţi ieşeni merg să işi facă plinul.

Sunt prea mic şi prea nepriceput ca să pot descrie frumuseţea Grădinii Botanice din Iaşi şi de aceea am pus o singură poză (sper să mai apară şi altele) pentru a vă provoca să o vedeţi.

Cerul… o întindere ce pare atât de apropiată muritorului de rând, dar care e totuşi atât de departe. O năzuinţă către care fiecare tinde într-un fel sau altul. Un loc, care pe lângă o chimie atât de rigidă, conţine o filosofie care i-a inspirat pe cei mai mari gânditori ai lumii.

Atât de ademenitor şi totuşi necunoscut, cerul ni se deschide ca o poartă către un tărâm misterios, un tărâm al zeilor.  Capabil să se joace cu formele şi cu luminile, creează imagini pe care nici cea mai avansată tehnologie electronică nu le-ar putea crea.

Oricât aş încerca să descriu mareţia care se află-n faţa mea, nu aş fi capabilă să o fac. Arunc cuvintele în eter şi rămân uimită în faţa covorului acestuia înfăţişând infinite culori, infine trăiri, infinite destine… Dacă nu te-ai gândit niciodată la infinit, ar fi cazul să o faci: ridica-ţi ochii şi… simte-l, pentru că de cuprins nu-l vei putea cuprinde. 

Text: Alexa Pleşcan Foto: Edvin Şova