Stateam intr-o seara si ma gandeam la vremurile de mult apuse. Nu te gandi la razboaiele din evul mediu sau la inventarea rotii. Nu, ma gandeam la viata de acum 12 - 15 ani, la copilaria mea cea plina de surprize.

Noi am fost generatia care a descoperit computerul si internetul. Pana la noi au mai fost generatiile care au descoperit Dacia, masinile straine. Insa noi am descoperit computerul si internetul, si asta o cred cu mana pe inima.

Imi aduc aminte de banii si timpul pierdut in fata monitoarelor din prima sala de jocuri pe calculator din Bacau. Ce batalii se mai incingeau intre baietii care jucau C&C sau Dune 2, sau cand jucam ore intregi fara sa ma plictisesc Lotus. Sau campionatele de Dyna (strmosul Bomberman). Atat de mult ma pasionau computerele incat m-am inscris la centrul de informatica de la Palatul Copiilor, si toata ziua, in loc sa citim din niste carti prafuite de programare, jucam Wolf 3D si Doom 2. Ce vremuri mai erau…

Insa, dupa vreo 2 - 3 ani a aparut alta atractie. Deja trecusem de la MsDos la Windows 3.1 si apoi la Windows 95, Aparuse si internetul iar in forma lui incipinta, concura cot la cot cu NFS II si Atomic Bomberman pentru timpul nostru. In clasa la noi se formase o concurenta acerba, incat majoritatea conflictelor dintre baieti apareau si se rezolvau in fata computerului. La un moment dat ajungeam sa jucam pe datorie, iar cel care pierdea trebuia sa plateasca cel mai mult.

Internetul, aceasta inventie foarte utila dar foarte mare consumatoare de timp m-a acaparat foarte repede. Deja aveam adresa de e-mail: edvinro@yahoo.com, si as fi avut-o si azi daca nu aveam parola din doar 3 litere. Da, nu te mira! Cand mi-am facut eu prima adresa de e-mail, parola trebuia sa fie din minim 3 litere. Si pentru a putea dovedi vechimea adresei de mail nu mi-am schimbat parola pana cand cineva a avut grija sa o schimbe el.

Insa cea mai mare schimbare din viata mea s-a produs atunci cand parintii mi-au cumparat primul calculator. Configuratia pe care o avea atunci este comparabila cu a telefonului pe care il am acum. Avea un procesor AMD K6-2 la 300 MHz, cu 32 de RAM si hard disk de 3 Gb. Instalasem pe el Windows 98 si eram foarte mandru de el. In prima zi am stat 5 ore sa desenez in Paint scena rastignirii, si mi-a luat 5 zile sa imi dau seama ca pestii care apareau cateodata pe ecran erau de fapt componente ale Screen Saver-ului. Sa nu mai spun ca dezinstalarea unui program era pentru mine echivalenta cu stergerea lui din Program Files, iar inchiderea lui insemna pornirea lui Norton Comander. Abia peste un an am aflat ca exista optiunea Uninstal si Shut Down.

Internetul a intrat insa putin mai tarziu in casa, insa au inceput si proiectele mai mari. A aparut site-ul grupei de companioni Delta, pe host-ul Intercer. Apare pe undeva prin istoricul celor lor. Acela a fost site-ul la care am lucrat cel mai mult, si de care as fi mandru si acuma, daca ar mai fi activa pagina. A aparut si pagina personala, si alte pagini, printre care si pagina bisericii. Insa cea mai mare aparitie de atunci a fost mIrc-ul. Era o manie pentru toti tinerii de pe vremea aceea. Pentru cei care nu stiu, mIrc-ul este strabunicul Odc-ului, al forumurilor si al lui Yahoo Messenger. Stateam ore intregi pe mIrc (numai dupa 10 seara, ca era mai ieftin) si vorbeam cu diferite persoane pe care nici nu le cunosteam in realitate. Viteza internetului, care era prin Dial-up, era enorma: 4 Kb pe secunda. Ca sa intelegi mai bine, pentru o melodie, ca sa o iau de pe net, imi lua aproximativ o ora.

Prin comparatie cu ce a fost odata, ce este acum este mult mai evoluat, mult mai rapid insa si mult mai rau, din punctul meu de vedere. De ce? Daca atunci eram epoca de cupru, in care firul guverna totul, acum am ajuns sa fim epoca wireless, in care undele radio pot ajunge peste tot. Avem wireless la laptop, la telefon, in restaurante, baruri, chiar si in trenuri. Insa, disparitia treptata a firului a coincis si la diparitia treptata a comunicarii. Cu toate ca acum putem comunica mult mai rapid si mai ieftin, nu prea o mai facem. Iar comunicarea pe care o avem este la fel de lipsita de substanta ca si modul prin care comunicam. Daca in trecut ma chinuiam sa ajung pe la internet sa mai vorbesc cu cineva, acum am internetul in casa si nu prea mai stiu ce sa vorbesc si cu cine. Daca in trecut mergeam toti baietii la computere si faceam activitati de grup, acum toti stam acasa si jucam prin internet.

Poate vad acum doar partea goala a paharului, insa stiu ca sigur se gaseste si partea plina. Ramane doar ca tu sa stii sa o folosesti in favoarea ta. Eu asta imi doresc.