Mai degraba as putea spune cartea lunii februarie. Datorita sesiunii nu am apucat sa citesc decat o singura carte.

Page, Martin - M-am hotarat sa devin prost

La prima vedere poate aparea ca o nuvela simplista despre fuga de inteligenta. Insa, la o privire mai atenta poti gasi cuvinte pline de sensuri si adevaruri incontestabile. Va las sa cititi mai jos un fragment care mi s-a parut foarte interesant, si se potriveste destul de mult cu ideea mea despre filosofie.

“Inteligenţa este un rateu al evoluţiei, îmi ima¬ginez perfect, pe vremea primilor oameni pre¬istorici, în sînul unui mic trib, toţi copiii alergînd prin hăţişuri, fugărind şopîrle, culegînd fructe pentru cină; treptat, în contact cu adulţii, învă¬ţând să devină bărbaţi şi femei desăvîrşiţi: vînă-tori, culegători, pescari, tăbăcari… Dar, privind mai atent viaţa acestui trib, observ că unii copii nu participă la activităţile grupului: rămîn aşe¬zaţi lîngă foc, la adăpost, în interiorul peşterii. Ei nu vor şti niciodată să se apere în faţa tigrilor cu dinţi de sabie, nici să vîneze; lăsaţi singuri, nu ar supravieţui nici o singură noapte. Dacă-şi petrec zilele nefăcînd nimic, nu e din lene, nu, şi-ar dori să zburde cu camarazii lor, dar nu pot. Natura, aducîndu-i pe lume, a dat un rateu, în tribul ăsta, există o fetiţă oarbă, un băieţel şchiop, un altul neîndemînatic şi neatent… Ei stau toată ziua în tabără, şi cum nu au nimic de făcut iar jocurile video nu au fost încă inventate, sînt ne¬voiţi să reflecteze şi să-şi lase gîndurile să vagabondeze. Şi îşi petrec timpul gîndind, încercînd să decripteze lumea, scornind poveşti şi in¬venţii. Aşa s-a născut civilizaţia: pentru că nişte copilandri imperfecţi nu aveau nimic altceva de făcut. Dacă natura n-ar fi mutilat pe nimeni, dacă tiparul ar fi fost de fiecare dată fără cusur, omenirea ar fi rămas o specie de proto-hominizi, fericită, fără nici o intenţie de progres, tră¬ind foarte bine fără Prozac, fără prezervative şi reader dolby digital de DVD.”

Una din tintele mele anul acesta, este aceea de a citi, timp de un an, cate o carte pe saptamana. Pentru ca s-a terminat luna ianuarie m-am decis sa scriu despre cartile citite in aceasta luna, si cateva lucruri pe care le-am gasit interesante in aceste carti. De notat este ca toate cartile le-am citit pe telefon.

Meyer, Stephenie - Twilight

I-am pus titlul in engleza pentru ca am citit cartea in aceasta limba. Twilight este primul volum al unei serii de 4 carti cu acelasi nume. Textul este este usor de descifrat iar daca unor cuvinte nu le stiam traducerea exacta, intelesul lor reiesea din context. Ca si poveste, nu mi s-a parut stralucita si nici originala. Este ca si cum autoarea isi descrie visul ei din adolescenta, in care visa la un fat frumos, care pe deasupra mai are si abilitati supra-omenesti, fiind un vampir. Insa el este unul din baietii buni. Daca dupa primele capitole vroiam sa ma opresc datorita abundentei de cuvinte fara un anumit rol bine stabilit, in ultimele capitole, actiunea se desfasoara cu o viteza mult mai mare, de multe ori fiind nevoit sa citesc mai rar pentru a putea intelege exact ce se intampla. In concluzie, o recomand tuturor celor care cred inca in feti frumosi si ilene cosanzene si intr-o prima iubire perfecta.

Kafka, Franz - Procesul

Cartea descrie un proces penal in care inculpatul este personajul principal si este urmarit de autor de-a lungul operei. Primul lucru pe care vreau sa-l precizez este acela ca, pe tot parcursul carti nu se spune niciodata de ce este acuzat personajul principal. Se prezinta un sistem de justitie oarecum diferit ca si organizare decat cel comun, dar care are aceleasi defecte ca si cel pe care il cunoastem. Un alt lucru pe care l-am gasit interesant este o relatare care se presupune a apartine Scripturii (eu nu am gasit inca aceasta povestire) si explicarea ei. In concluzie, o carte foarte buna, scrisa intr-un mod facil insa cu o foarte mare incarcatura filosofica.

Twain, Mark - Print si Cersetor

Poate vi se pare o carte a copilariei si poate asa si este, insa eu abia acum am citit-o. Impresia pe care mi-a lasat-o a fost una foarte buna. Descrierile din aceasta carte sunt extrem de amanuntite, putand chiar sa iti imaginezi cu lux de amanunte viata de la curtea regelui Angliei. Este o carte despre caracterul unor clase sociale distincte, lasandu-ti impresia ca este mult mai usor sa urci pe scara sociala decat sa cobori. O carte care merita citita.

Camus, Albert - Strainul

Scrisa la persoana I, prezinta omul indiferent, omul absurdului, in care tot ceea ce se intampla in jurul lui se rasfrange asupra lui doar ca o umbra. Daca insa privesti dincolo de exagerarea anumitor elemente, iti dai seama ca omul acela poate fi oricine. Stadiul de “ne-simtire” in care se afla omul contemporan fata de ceilalti, fata de natura si nu in ultimul rand, fata de orice putere superioara este foarte bine surprins in aceasta opera, care poate fi uneori mai greu de digerat.

Camus, Albert - Ciuma

Cartea prezinta o societate care da piept cu moartea. Ciuma, care ameninta marea orasul Oran, scoate la iveala laturi nevazute ale oamenilor, fiecare incercand in felul lui sa treaca peste aceasta amenintare. Cartea merita cu adevarat citita.

Din inima ieslei, cu bucuria Naşterii

„Mama… uite un magar adevărat. Şi o oaie. Dar…ce se întâmplă în cortul ala?”, întreabă copilul uimit. Tatăl, îl ia în braţe şi încearcă să îi explice „povestea” naşterii lui Isus. Legătura dintre animale şi oamenii îmbrăcaţi în alb, roşu şi maro, încă nu o înţelege. Dar mai are o întrebare: „Şi… pentru ce e Isus aici?”

„Îngheaţă de frig. Dă-le nişte bani!”

„Am fost aici şi noi ieri. Mâine venim cu Oana şi Adrian”, spune mama unei fetiţe. A doua zi, mai apar doi copii sfioşi: „Putem atinge oiţa?” Un mag ia pe băieţel în braţe. Un cioban, o ajută pe fetiţă să păşească peste funia groasă şi roşie. Şi începe un joc ca la iesle. Animalele primesc porumb (uneori pentru pop-corn) şi mângâieri. Şi pentru oameni se găsesc vorbe de încurajare: „Săracii, îngheaţă de frig. Dă-le dragă nişte bani!” Şi bărbatul se apropie de urna frumos colorată şi uitându-se atent la inscripţia „Ajută familiile sărace din Iaşi”, strecoară înăuntru o bancnotă de 10 lei şi se îndepărtează. În urma lui, din spate, îl atinge o tânără cu o vestă roşie pe care scrie „AMiCUS”. Îi mulţumeşte pentru donaţie şi îi oferă o fotografie cu ieslea, „pentru amintirea acestei zile”.

„Maria e la Relaţii Intenaţionale, Iosif a terminat Automatică şi Calculatoare”

Şi atunci începe discuţia. „Dar cine sunteţi? Pentru ce sunteţi aici?” Cu calm, studenta îi explică: „Suntem o asociaţie studenţească din Iaşi. Am hotărât să rămânem aici pentru că iubim oamenii şi dorim să îi ajutăm. Vrem să fie ceva special pentru copiii dumneavoastră, dar şi pentru săracii care vor fi ajutaţi cu banii pe care îi strângem aici.” Uimit, bărbatul continuă cu întrebările: „Dar… voi nu aveţi părinţi? Nu vreţi să mergeţi acasă?” Studenta îi spune că e din Botoşani şi că îi e dor de casă, dar preferă să îngheţe de frig pentru că doar aşa poate avea o bucurie specială în suflet: să dăruieşti. Atât. „Sunteţi de la teologie catolică, nu?”, întreabă din nou bărbatul. Fata are răspunsurile pregătite: „O, nu domnule, nu este niciunul de la teologie aici. Vedeţi, Maria e la Economie, Iosif a terminat Automatică şi Calculatoare. Unul dintre magi e la Conservator, celălalt e la Construcţii. Păstorul mai înalt e la Medicină iar cel mai mic în ultimul an la Sport. Suntem la universităţi diferite.” „Frumos mai copiii, bravo. Mâine vin şi cu sora mea. Are şi ea copiii. Şi ei trebuie să înveţe să dăruiască”, spune bărbatul cu un zâmbet larg pe faţă.

„E live şi din inimă”

Mai târâindu-se pe jos, mai ajutată de mama, o fetiţă de doi anişori se chinuie să pună în urnă o bancnotă de 1 leu. Reuşeşte. Îşi priveşte mama: „Mai vleau una, mami!”. Mama mai scoate din poşeta o bancnotă şi fetiţa repetă ritualul. „E deja a patra bancnotă” spune mama vecinului din dreapta. „Lasă doamnă, bine că îi place să dea!”, răspunde un bărbat de vreo 60 de ani. Între timp, corul, îmbracat în alb, începe să cânte. Se adună mai multă lume şi vocea tinerilor răsună în tot Bulevardul Ştefan cel Mare. „Frumos… parcă ar avea CD-ul. Oare e pe bune?”, întreabă bătrânul. Mama fetiţei darnice îi răspunde: „Şi aseră tot aşa au cântat. E live şi din inimă, bănuiesc. Or fi pe la Conservator.”

E viaţă. Viaţă iarna.

Povestea „Ieslei copiilor” a început în urmă cu 5 ani când o parte din tinerii AMiCUS au decis să rămână în Iaşi pentru un scop nobil: prezentarea Minunii Naşterii pe înţelesul celor mici şi strângerea de fonduri pentru familiile defavorizate. Este un eveniment important pentru viaţa filialei. Un moment în care înveţi cât de importantă este o cană fierbinte de ceai sau cum să te încălzeşti la beculeţele de pe stradă. Poţi învăţa şi cum e să cânţi colinde când abia mai poţi respira de frig sau cum să fii pe rând Iosif, păstor sau mag. Şi a doua zi, o iei de la capat. Când se termină, te întrebi ce ai câştigat. Şi atunci, îţi dai seama că pe lângă donaţii, cel mai important este sentimentul din inima ta. Da, asta e fericirea!

În acest an, în perioada 23-25 decembrie, orele 17-21, pe bulevardul Stefan cel Mare, langa “Cub”‘, AMiCUS te invită la Iesle. Cu banii din donaţii vor fi ajutaţi copii bolnavi de SIDA de la Centrul Gulliver, Iaşi.

Text: Mihaela Mariuţanu