Redirectioneaza 2% din impozitul pe venit catre AMiCUS, pentru a fi folositi in proiectele sociale. Banii acestia oricum ti se iau daca esti salariat, asa ca ajuta o organizatie, si prin ea, ajuta-l pe cel nenorocit de langa tine.

Se spune ca pentru orice este o prima data. Pentru mine, duminica dimineata a insemnat prima intrare in direct pe un post de radio national, Radio Vocea Sperantei. Am dat un interviu despre proiectele AMiCUS Iasi. Fiind prima data, am aflat ce lucruri am de imbunatatit. Ce a iesi puteti auzi mai jos.

Te-ai uitat vreodata in jur si ai vazut oameni care nu au ce manca, sau dorm prin canale? Ce ai simtit? Mila, dezgustare, dispret, dragoste, compasiune, indiferenta? Noi ne-am gandit sa facem ceva pentru oamenii strazii, nu doar sa ii privim. In ultimele 3 duminici ne-am adunat in 2 locatii si am facut mancare. Dupa ce era gata o puneam in caserole si apoi ne duceam pe strada si le ofeream celor care aveau nevoie de ea. In 3 ocazii am oferit mancare calda la 50 de persoane. Este nevoie si de tine. Hai si ajuta-ne!

Din inima ieslei, cu bucuria Naşterii

„Mama… uite un magar adevărat. Şi o oaie. Dar…ce se întâmplă în cortul ala?”, întreabă copilul uimit. Tatăl, îl ia în braţe şi încearcă să îi explice „povestea” naşterii lui Isus. Legătura dintre animale şi oamenii îmbrăcaţi în alb, roşu şi maro, încă nu o înţelege. Dar mai are o întrebare: „Şi… pentru ce e Isus aici?”

„Îngheaţă de frig. Dă-le nişte bani!”

„Am fost aici şi noi ieri. Mâine venim cu Oana şi Adrian”, spune mama unei fetiţe. A doua zi, mai apar doi copii sfioşi: „Putem atinge oiţa?” Un mag ia pe băieţel în braţe. Un cioban, o ajută pe fetiţă să păşească peste funia groasă şi roşie. Şi începe un joc ca la iesle. Animalele primesc porumb (uneori pentru pop-corn) şi mângâieri. Şi pentru oameni se găsesc vorbe de încurajare: „Săracii, îngheaţă de frig. Dă-le dragă nişte bani!” Şi bărbatul se apropie de urna frumos colorată şi uitându-se atent la inscripţia „Ajută familiile sărace din Iaşi”, strecoară înăuntru o bancnotă de 10 lei şi se îndepărtează. În urma lui, din spate, îl atinge o tânără cu o vestă roşie pe care scrie „AMiCUS”. Îi mulţumeşte pentru donaţie şi îi oferă o fotografie cu ieslea, „pentru amintirea acestei zile”.

„Maria e la Relaţii Intenaţionale, Iosif a terminat Automatică şi Calculatoare”

Şi atunci începe discuţia. „Dar cine sunteţi? Pentru ce sunteţi aici?” Cu calm, studenta îi explică: „Suntem o asociaţie studenţească din Iaşi. Am hotărât să rămânem aici pentru că iubim oamenii şi dorim să îi ajutăm. Vrem să fie ceva special pentru copiii dumneavoastră, dar şi pentru săracii care vor fi ajutaţi cu banii pe care îi strângem aici.” Uimit, bărbatul continuă cu întrebările: „Dar… voi nu aveţi părinţi? Nu vreţi să mergeţi acasă?” Studenta îi spune că e din Botoşani şi că îi e dor de casă, dar preferă să îngheţe de frig pentru că doar aşa poate avea o bucurie specială în suflet: să dăruieşti. Atât. „Sunteţi de la teologie catolică, nu?”, întreabă din nou bărbatul. Fata are răspunsurile pregătite: „O, nu domnule, nu este niciunul de la teologie aici. Vedeţi, Maria e la Economie, Iosif a terminat Automatică şi Calculatoare. Unul dintre magi e la Conservator, celălalt e la Construcţii. Păstorul mai înalt e la Medicină iar cel mai mic în ultimul an la Sport. Suntem la universităţi diferite.” „Frumos mai copiii, bravo. Mâine vin şi cu sora mea. Are şi ea copiii. Şi ei trebuie să înveţe să dăruiască”, spune bărbatul cu un zâmbet larg pe faţă.

„E live şi din inimă”

Mai târâindu-se pe jos, mai ajutată de mama, o fetiţă de doi anişori se chinuie să pună în urnă o bancnotă de 1 leu. Reuşeşte. Îşi priveşte mama: „Mai vleau una, mami!”. Mama mai scoate din poşeta o bancnotă şi fetiţa repetă ritualul. „E deja a patra bancnotă” spune mama vecinului din dreapta. „Lasă doamnă, bine că îi place să dea!”, răspunde un bărbat de vreo 60 de ani. Între timp, corul, îmbracat în alb, începe să cânte. Se adună mai multă lume şi vocea tinerilor răsună în tot Bulevardul Ştefan cel Mare. „Frumos… parcă ar avea CD-ul. Oare e pe bune?”, întreabă bătrânul. Mama fetiţei darnice îi răspunde: „Şi aseră tot aşa au cântat. E live şi din inimă, bănuiesc. Or fi pe la Conservator.”

E viaţă. Viaţă iarna.

Povestea „Ieslei copiilor” a început în urmă cu 5 ani când o parte din tinerii AMiCUS au decis să rămână în Iaşi pentru un scop nobil: prezentarea Minunii Naşterii pe înţelesul celor mici şi strângerea de fonduri pentru familiile defavorizate. Este un eveniment important pentru viaţa filialei. Un moment în care înveţi cât de importantă este o cană fierbinte de ceai sau cum să te încălzeşti la beculeţele de pe stradă. Poţi învăţa şi cum e să cânţi colinde când abia mai poţi respira de frig sau cum să fii pe rând Iosif, păstor sau mag. Şi a doua zi, o iei de la capat. Când se termină, te întrebi ce ai câştigat. Şi atunci, îţi dai seama că pe lângă donaţii, cel mai important este sentimentul din inima ta. Da, asta e fericirea!

În acest an, în perioada 23-25 decembrie, orele 17-21, pe bulevardul Stefan cel Mare, langa “Cub”‘, AMiCUS te invită la Iesle. Cu banii din donaţii vor fi ajutaţi copii bolnavi de SIDA de la Centrul Gulliver, Iaşi.

Text: Mihaela Mariuţanu

O vorbă din popor spune: „Un om care nu construieşte o casă, nu face un copil şi nu sădeşte un pom, nu este om”. În zilele noastre, pare mai uşor să faci un copil sau să construieşti o casă decât să sădeşti un pom. Dar nu şi dacă e Săptămâna Voluntariatului.

AMiCUS împreună cu partenerii săi te invită la Ecologizare. Acest proiect se desfăşoară în două locaţii: Ciric şi Monumentul Galata, începând cu orele 14. Proiectul implică o dezbatere de aproximativ 40 de minute pe tema mediului înconjurător, a ecologizării şi a necesităţii protejării curăţeniei. Se vor aduna resturi menajere şi se vor planta pomi.

La ecologizarea din complexul Ciric vor participa voluntari din cadrul: Liceului Vasile Alecsandri, Liceului Alexandru Ioan Cuza, E-On şi a asociaţiilor ADPS, DGASPC, Primul Pas, Egreta, Noi Orizonturi, CMRVT. Pentru ecologizarea de la Monumentul Galata participă : Liceul Economic, Liceul Cantemir, Liceul Ibraileanu, Alături de Voi, AMiCUS, Bethany.

Pentru cei care vreţi să mergeţi împreună cu Asociaţia Studenţească AMiCUS, vă aşteptăm la ora 14, la Monumentul Galata. Pentru cei care nu ştiu unde se află acesta, o echipă va pleca la ora 13:30 din staţia de autobuz din Târgu Cucu.

AMiCUS te ajută să fii om. Începe acum! Vino cu noi!

De joia trecută şi până acum am avut o săptămână plină.

Joi am fost cu Rodica Nucă într-un hypermarket pentru a face cumpărături. După 2 ore de plimbat, compărat produse şi încărcat coşuri, ne-am îndreptat spre ieşire, purtând alimente şi produse sanitare în valoare de 14 milioane. Apoi am fost în piaţă şi am cumpărat cartofi, ceapă şi mere. În total, 17 milioane. Pentru ce această cheltuială? Pentru zece familii nevoiaşe din Iaşi, pe care le-am vizitat duminică.

Vineri am fost la facultate iar când am ajuns acasă, m-am apucat de făcut mâncare. Nişte pilaf şi nişte salată de vinete. Au ieşit foarte bune (ca să mă laud şi eu odată), dar nu au ajuns decât până duminică dimineaţa.
Sâmbătă am avut de pregâtit un program la o biserică din apropiere. Totul a mers aşa după cum îmi propusesem. Mă bucur că am putut participa la un program în acea biserică.

Duminică, după ce am reuşit să mă trezesc, m-am apucat de un referat pentru facultate. Dar la 2 jumătate a trebuit să merg în Copou. Începea Marşul Voluntarilor. După câteva poze făcute, am decis să întru şi eu în rândul din faţă, şi să strig cât mă ţineau plămânii: “Fii voluntar!”, “Iaşiule trezeşte-te, voluntar implică-te!” sau “Fă un lucru bun măcar, hai cu noi, fii voluntar!”. După ce am ajuns în faţa primăriei, şi marşul s-a terminat, am plecat din nou spre Copou, pentru a merge cu pachete la familii nevoiaşe. Am mers la 2 familii, iar una ne-a impresionat. Stau la 5 minute de centru, însă locuiesc într-o sărăcie lucie, într-o casă care mai are puţin şi se dărămâ.

Luni, după ce am fost din nou la facultate, am fost ocupat cu scoaterea de afişe pentru seminarul de joi, şi cu design-ul unei coperţi de CD.

Marţi, după cele 3 laboratoare, nu am avut timp decât să mă pregătesc pentru seminarul de sănătate pe care urma să îl expun în acea seara, în cadrul unor prezentări cu sala plină.

Miercuri, în afară de facultate, am mai avut timp doar cât să merg până la şcoala din Brădiceşti pentru a încheia acordul de colaborare cu ocazia lecţiilor “Cele 7 minuni ale lumii antice”. Despre acest proiect îţi voi spune mai multe în câteva săptămâni.

Şi iar a venit joi, încă o zi încărcată, în care a trebuit să merg până la şcoala din Slobozia pentru a încheia şi cu ea un contract de colaborare ca cel amintit mai sus.

Aşa că mă vei înţelege de ce nu apuc sa scriu mai des aici. Dar nu îmi pare rau. Mă bucur că am o viaţă activă. Acelaşi lucru ţi-l doresc şi ţie!

Mai multe poze de la Marşul Voluntarilor poţi găsi aici.